Posts Tagged radu mihaileanu

IZVORUL FEMEILOR

IZVORUL FEMEILOR – La source des fammes (2011) – noul  film al regizorului de origine română  Radu Mihăileanu, a primit două nominalizări în competiția de la Cannes 2011, una pentru cea mai bună actriță la debut iar a doua pentru costumele create de românca Viorica Petrovici.
 >>TRAILER.RO<<

 Radu Mihăileanu aduce odă femeii

Povestea  din „La source des fammes” este contemporană și are loc într-un sat aflat undeva între Africa de Nord și Orientul Mijlociu. În fiecare zi femeile dintr-un sat urcă muntele pentru a aduce apă de la izvor, cu cobilița pe spate, sub privirile soților care-și beau tacticos ceaiul, pe verandă. Așa a fost de când se știe lumea, până când femeile se hotărăsc să schimbe lucrurile. Ele decid să nu le mai dea bărbaților  favoruri sexuale până când nu se schimbă ceva.
„La source des fammes” de Radu Mihăileanu – didactic, dar frumos vizual.

Povestea este un caz clasic á la Lisistrata, femeia ce și-a convins în Antichitate concetățenele să nu mai ofere privilegii sexuale soților, pentru a-i forța să negocieze încheierea Războiului peloponezian.”

Am văzut filmul lui Radu Mihăileanu și, împotriva subiectului  serios și de actualiatate, m-am  distrat copios și cred că nu era nevoie să caute subiectul  în lumea musulmană pentru că l-ar fi găsit mai aproape de Franța, aici în România, în țara în care s-a născut și din care a fugit pentru a realiza o schimbare în viața sa.
Aproape în orice sat din România te-ai duce ai vedea scene asemănătoare, cu bărbați ce stau toată ziulica prin barurile satului (că din astea nu lipsesc de nicăieri) sau care toată ziua bat drumul satului, casă- bar și bar- casă, în timp ce acasă femeile, nevestele lor, nu  știu cum să se împartă între treburile casei plus cele de agricultură, pe timp de vară. Bărbatul în pauzele luate de la bar, se duce acasă și verifică ce s-a făcut în lipsa lui, dă noi ordine și încheie cu cele mai teribile înjurături la adresa incopetenței femeii, după care fiind prea nervos ca să mai poată face ceva fuge din nou la bar să-și înnece necazul și nemulțumirea într-un alt pahar de vin. Seara se întoarce acasă pe la ora când ar trebui să fie gata mâncarea și după ce mănâncă începe să facă inspecția cuvenită a ceea ce a făcut nevasta și copiii toată ziua și își arată mulțumirea prin alte înjurături după care obosit de toată munca zilei se duce la culcare, dar nu doarme liniștit pentru că-și amintește că trebuie să-și îndeplinească „obligația” de bărbat iar femeia pe cea de nevastă…măcar atât să facă și ea. Se întâmplă însă ca nevasta, după o zi de muncă adevărată, să nu –i mai ardă de a fi drăgăstoasă cu bărbatul ei care parcă ar fi făcut baie în butoiul cu bere sau cu vin. Acest refuz este prea jignitor pentru bărbat, pentru ca el să poată suporta în tăcere și în liniște acest afront, așa că face totul pentru a demonstra femeii cine este „bărbat” și cine comandă în casă. „Totul” însemnând pumni sau piciore acompaniate de cele mai oribile înjurături, meritate din plin de acea curvă ordinară de nevastă, care nu știe să muncească ci doar să umble toată ziua după alți bărbați. Și dacă mai sunt și copii prin acea casă, viața acestei familiii devine și mai interesantă și mai palpitantă. După ani și ani de suferințe la câte una dintre aceste femei li se oferă posibilitatea de a schimba ceva, și cum la noi în România au șanse minime de ași schimba viața, cu prima ocazie, pleacă în străinătate cu speranța că-i va fi mai bine pentru că așa își va putea ajuta familia, mai ales copiii.  Muncesc femeile fiecare cum poate și ce poate și trimit toți banii câștigați acasă la copii și la bărbat. În felul acesta bărbatul este mai liniștit din privința banilor dar mai îngrijorat pentru nevasta lui, pentru că nu știe el sigur cum câștigă femeia lui acei bani, că dacă lângă el fiind și își făcea de cap cu alții, acolo departe numai  ea știe cu câți se duce, dar va avea el grijă să o îndrepte pe drumul cel bun și să-i mulțumească cu o bătută bună când va veni acasă, o dată sau de două ori pe an, când o va răpune dorul de casă și mai ales de copii.
Presupun că mulți bărbați vor spune că e doar o fantezie de a mea tot ce am scris dar vă asigur că acesta este adevărul nud despre viața femeilor din majoritatea satelor românești. Adevăr, de cele mai multe ori ascuns de aceste femei din cauza fricii de bărbații lor, a rușinii de ce va spune lumea din jur sau din cauza îndoctrinării religioase. Afirm aceste lucruri pentru că trăiesc de aproape șapte ani în Italia și, aproximativ, 70-80% dintre româncele cunoscute de mine aici, au aceeași poveste pentru viața lor din România, cu mai mici sau mai mari diferențe, dar fiecare poveste a lor merge pe aceiași linie. Parte din ele, aici, după un timp se trezesc din acea amorțeală de automulțumire împletită cu autocompasiune sau de neputință și încep să-și schimbe viața; altele însă nu sunt capabile s-o facă, nici măcar să înțeleagă că nu este o viață normală sau corectă, nici pentru ele dar nici pentru copiii lor și atunci perseverează în mediocritate și necazuri.
Ceea ce este mai important în toată această poveste e că toate aceste femei care nu pot sau nu vor să facă o schimbare în vița lor sunt, așa numitele, femei credincioase, creștine, femei care pun mai presus de viața lor și a copiilor lor, respectarea  regulilor unei religii opresive bazată pe sclavagismul femeii. Cu aceste femei, oricât bine le-ai dori tu dacă ele nu și-l doresc, nu poți face nimic. Pentru ele totul e un păcat chiar și faptul că încă mai sunt în viață dar speră în mântuirea sufletului lor și într-o „viață veșnică” mai bună, după moarte. Ba chiar în unele cazuri tot ele sunt cele care te acuză că le vrei răul, că ești egoist și fără milă, un monstru ( după cum am fost calificată într-o astfel de ocazie). Nu-ți rămâne decât să le dorești  o moarte cât mai apropiată pentru că numai așa li se vor termina chinurile și necazurile. Și ne mai mirăm de câte nenorociri se petrec în astfel de familii.
Femeile din filmul lui Radu Mihăileanu au avut totuși curajul și voința dea protesta, prin refuzul de a face sex cu bărbații lor până când au obținut ceea ce au dorit, pe când în România nu știu câte femei ai găsi dispuse să facă asta, puține cred, pentru că nu sunt destul de informate și susținute legal. La noi legea este înlocuită de biblie.

Anunțuri

, , ,

4 comentarii

  • Blogu’lui Leviatan

  • Bloguri, Bloggeri si Cititori